Preavizul NU se contestă! Cum să-ți aperi legal drepturile când ești concediat în 2026
În practica litigiilor de muncă există o confuzie frecventă: mulți salariați încearcă să conteste preavizul în instanță, deși acesta nu produce efecte juridice autonome. În realitate, preavizul reprezintă doar o notificare prealabilă a intenției angajatorului de a înceta raportul de muncă, iar actul juridic care poate fi contestat este decizia de concediere.
Această diferență este esențială, deoarece respectarea termenelor și identificarea corectă a actului contestat poate face diferența între câștigarea sau pierderea unui proces de muncă.
„Audi alteram partem” – Ascultă și cealaltă parte.
Principiul fundamental al dreptului procedural se aplică și în materia muncii: angajatorul nu poate dispune concedierea fără a respecta dreptul salariatului de a fi informat și de a-și formula apărarea.
⚖️ 1. Dreptul de a înțelege și analiza preavizul
Preavizul este reglementat de art. 75 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003) și reprezintă perioada minimă pe care angajatorul trebuie să o acorde salariatului înainte de încetarea efectivă a contractului individual de muncă. Durata minimă este de 20 de zile lucrătoare, însă poate fi mai mare, în funcție de vechimea în muncă sau prevederile contractuale.
Preavizul are rolul de a oferi salariatului timp pentru a-și organiza activitatea profesională și personală, precum și pentru a căuta un loc de muncă alternativ. Este important de subliniat că preavizul nu încetează raportul de muncă, nu produce efecte patrimoniale și nu este act juridic contestabil în mod direct.
Exemplu concret
Maria, contabil la o firmă de IT, primește un preaviz de 20 de zile pentru încetarea contractului. Ea trimite o cerere de „anulare a preavizului” la instanță. Judecătorul respinge cererea, motivând că preavizul este doar o notificare, nu o decizie de concediere. În consecință, Maria pierde timp prețios și riscarea să depășească termenul legal de contestare a deciziei reale de concediere.
🛡 2. Decizia de concediere – actul care produce efecte juridice
Decizia de concediere este actul unilateral al angajatorului prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă și este reglementată de art. 76 Codul muncii. Aceasta trebuie să fie motivată în mod concret și să fie comunicată salariatului, pentru a-i permite exercitarea dreptului la contestație.
Potrivit legii, decizia trebuie să cuprindă:
- motivele concedierii;
- durata preavizului;
- criteriile de selecție în cazul disponibilizărilor colective;
- instanța competentă pentru contestare;
- data încetării raportului de muncă.
Decizia de concediere este singurul act juridic care poate fi contestat efectiv, întrucât produce efecte patrimoniale și juridice, cum ar fi încetarea contractului și calcularea drepturilor salariale finale.
🧾 3. Termenul legal pentru contestarea deciziei de concediere
Conform art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, salariatul are 45 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei pentru a o contesta. Termenul începe din ziua următoare comunicării deciziei și se calculează în zile calendaristice. Dacă ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare.
Exemplu concret
Decizia de concediere a lui Andrei este comunicată pe 10 iunie 2026. Termenul pentru contestare începe pe 11 iunie și expiră pe 25 iulie 2026. Dacă Andrei depune contestația pe 26 iulie, aceasta va fi respinsă ca tardivă, chiar dacă motivele concedierii sunt ilegale.
Aceasta subliniază importanța reacției imediate și a identificării corecte a actului contestabil – decizia de concediere, nu preavizul.
⚠️ 4. Motivele pentru care decizia de concediere poate fi contestată
Contestația poate invoca diverse motive, printre care:
- lipsa sau insuficiența motivării – angajatorul nu detaliază temeiul real al concedierii;
- nerespectarea procedurii legale – neacordarea dreptului la apărare sau ignorarea termenelor legale;
- discriminarea sau abuzul de drept;
- neacordarea corectă a preavizului – doar ca efect accesoriu la decizie;
- nerespectarea criteriilor de selecție în cazul concedierilor colective;
- decizia ilegală sau arbitrară, fără cauză reală și serioasă.
Exemplu practic
Ioan, inginer IT, este concediat pe motiv că „nu corespunde postului” și primește preaviz de 30 de zile. El contestă decizia, invocând faptul că angajatorul nu a documentat niciodată evaluările de performanță și nu a respectat criteriile legale de selecție. Instanța admite contestația, obligă angajatorul să anuleze decizia și să plătească salariile aferente perioadei, demonstrând că preavizul nu era în sine contestabil, dar decizia era ilegală.
✅ 5. Concluzie: nu preavizul, ci decizia contează
Preavizul este doar o notificare prealabilă, cu rol procedural, care nu poate fi atacată în instanță. Singurul act care poate fi contestat este decizia de concediere, iar termenul legal de 45 de zile este esențial pentru protejarea drepturilor salariatului.
Înțelegerea acestei diferențe este crucială pentru evitarea pierderii drepturilor și a termenelor legale.
💼 Cum te putem ajuta la Dragomir Consult
La Dragomir Consult oferim asistență juridică completă în litigii de muncă, atât pentru salariați, cât și pentru angajatori. Te sprijinim să identifici actul legal contestabil, să formulezi contestația corectă și să reprezinți interesele în instanță.
Serviciile noastre includ:
- analizarea legalității deciziei de concediere și a preavizului;
- redactarea contestației în termen legal;
- reprezentare completă în instanță;
- consultanță preventivă pentru evitarea litigiilor costisitoare;
- strategii de conformare și reducere a riscului de pierdere.
📞 +40 746 912 007
📧 dragomirconsult@gmail.com
❗ Nu pierde termenul de 45 de zile și nu contesta ceea ce nu poate fi contestat! În dreptul muncii, identificarea corectă a actului contestabil și respectarea termenelor sunt esențiale.
