Un control ANAF nu este un verdict și nu este o sancțiune automată. Din punct de vedere juridic, inspecția fiscală este o procedură administrativă reglementată strict de Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), prin care organul fiscal verifică modul în care contribuabilul și-a îndeplinit obligațiile fiscale.
Administratorii și contribuabilii nu sunt simpli spectatori în această procedură. Legea le conferă drepturi clare, concrete și opozabile ANAF, care, dacă sunt cunoscute și folosite corect, pot face diferența dintre o verificare controlabilă și un prejudiciu fiscal major.
Un principiu fundamental aplicabil în materia fiscală este consacrat de dictonul latin:
„Audi alteram partem” – „Ascultă și cealaltă parte.”
Acest principiu obligă autoritatea fiscală să nu ia nicio decizie fără a oferi contribuabilului posibilitatea reală de a se apăra, de a fi ascultat și de a-și susține punctul de vedere cu probe.
⚖️ 1. Dreptul de a fi asistat și reprezentat de avocat sau consultant fiscal
Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a fi asistat sau reprezentat pe întreaga durată a controlului fiscal. Potrivit art. 9 și art. 10 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul poate apela la un avocat, consultant fiscal sau alt împuternicit, fără ca organul fiscal să poată limita acest drept.
Asistența nu este una formală. Avocatul sau consultantul fiscal poate fi prezent:
– la discuțiile cu inspectorii,
– la solicitările de documente,
– la formularea explicațiilor,
– la redactarea punctului de vedere,
– la semnarea proceselor-verbale și a raportului de inspecție fiscală.
În practică, inspectorii fiscali interpretează legislația fiscală, iar contribuabilul are dreptul să o interpreteze în favoarea sa, cu argumente juridice și economice. De exemplu, atunci când ANAF respinge deductibilitatea unei cheltuieli, un avocat fiscal poate demonstra legătura directă cu activitatea economică, caracterul necesar al cheltuielii și practica administrativă sau jurisprudențială relevantă.
Fără asistență de specialitate, administratorul riscă să accepte concluzii eronate din lipsă de informație sau presiune procedurală.
🛡 2. Dreptul la apărare în fața instituției fiscale
Dreptul la apărare este garantat de art. 9 Cod procedură fiscală și presupune mult mai mult decât posibilitatea de a răspunde punctual la întrebări. El implică dreptul efectiv de a combate constatările ANAF, de a formula explicații detaliate și de a prezenta argumente juridice și economice.
ANAF nu poate porni de la prezumția de vinovăție a administratorului sau a firmei. Contribuabilul trebuie tratat ca un partener procedural, nu ca un suspect.
În practică, dacă inspectorii consideră o tranzacție ca fiind artificială, contribuabilul are dreptul să demonstreze:
– scopul economic real,
– logica comercială a operațiunii,
– existența contractelor,
– corespondența comercială,
– fluxurile financiare reale.
O decizie emisă fără a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare este nelegală și poate fi anulată.
📂 3. Dreptul de a depune și prezenta toate documentele justificative și orice mijloc de probă
Potrivit art. 55–56 Cod procedură fiscală, contribuabilul are dreptul să utilizeze orice mijloc de probă admis de lege pentru a-și susține poziția fiscală. Legea nu limitează probele la facturi sau documente contabile.
Astfel, pot fi prezentate:
contracte, acte adiționale, extrase bancare, rapoarte interne, e-mailuri comerciale, studii de piață, expertize, note explicative sau alte documente relevante.
De exemplu, în cazul în care ANAF contestă o cheltuială de marketing, contribuabilul poate demonstra realitatea acesteia prin contractul cu agenția, rapoartele de campanie, rezultatele obținute și dovada plății. Inspectorii fiscali au obligația legală de a analiza aceste probe, nu doar de a le menționa formal.
Ignorarea probelor constituie viciu de procedură.
🧾 4. Dreptul de a fi informat pe parcursul controlului fiscal
Legea impune organului fiscal obligația de transparență. Conform art. 117 și următoarele din Codul de procedură fiscală, ANAF trebuie să comunice contribuabilului:
– obiectul inspecției fiscale,
– perioadele verificate,
– constatările relevante,
– propunerile de măsuri.
Nu este legal ca administratorul să afle abia din decizia de impunere că ANAF a recalificat tranzacții, a reconsiderat venituri sau a aplicat penalități. Contribuabilul trebuie informat și ascultat înainte de finalizarea controlului, iar lipsa acestei etape poate conduce la anularea deciziei.
🧑⚖️ 5. Dreptul de a contesta decizia de impunere – termenul de 45 de zile explicat în detaliu
Dreptul de a contesta decizia de impunere este reglementat de art. 268–270 Cod procedură fiscală. Conform art. 270 alin. (1):
„Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.”
Acest termen există pentru a asigura stabilitatea raporturilor fiscale, dar și pentru a oferi contribuabilului un interval rezonabil în care să analizeze decizia, să consulte un specialist și să formuleze apărarea.
Termenul începe din ziua următoare comunicării deciziei și se calculează în zile calendaristice. Dacă ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare.
Exemplu practic:
Decizia de impunere este comunicată la 10 martie 2026. Termenul începe la 11 martie și expiră la 24 aprilie 2026. O contestație depusă după această dată este respinsă ca tardivă, indiferent de temeinicia argumentelor.
Prin contestație pot fi atacate:
– sumele stabilite,
– modul de calcul,
– interpretarea legii,
– lipsa motivării,
– ignorarea documentelor,
– încălcarea dreptului la apărare,
– nelegalitatea controlului.
Contestația este procedură prealabilă obligatorie pentru accesul la instanță.
🏛 6. Dreptul de acces la instanță
Dacă contestația este respinsă sau nu este soluționată în termen legal, contribuabilul are dreptul să se adreseze instanței de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004. Instanța verifică legalitatea controlului, respectarea procedurii și proporționalitatea măsurilor dispuse.
🔒 7. Dreptul la confidențialitate și protecția informațiilor
Potrivit art. 11 Cod procedură fiscală, informațiile fiscale sunt confidențiale. ANAF nu poate divulga date comerciale sau financiare și nu le poate folosi în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Încălcarea acestui drept poate atrage răspunderea instituției.
🔁 8. Dreptul de a nu fi supus de mai multe ori inspecției fiscale pentru aceeași perioadă (ne bis in idem)
Principiul „ne bis in idem” presupune că același contribuabil nu poate fi supus de mai multe ori inspecției fiscale pentru aceeași perioadă și același tip de impozit, cu excepții strict prevăzute de lege (fraudă, date noi). Reluarea nejustificată a controlului este nelegală și poate fi contestată.
✅ Concluzie
Controlul ANAF nu este o sentință. Administratorii informați nu semnează documente fără analiză, nu acceptă concluzii nejustificate și își exercită drepturile procedural, cu sprijin de specialitate. Legea fiscală protejează și contribuabilul, nu doar statul.
💼 Cum te putem ajuta la Dragomir Consult
La Dragomir Consult oferim asistență completă înainte, în timpul și după controalele ANAF, astfel încât să îți protejezi firma, administratorii și patrimoniul.
Te ajutăm cu:
– analiză juridico-fiscală a controlului ANAF
– pregătirea documentelor și strategiei de apărare
– asistență și reprezentare în fața organelor fiscale
– redactarea punctului de vedere și a contestației
– strategii pentru reducerea sau anularea deciziilor de impunere
– consultanță preventivă pentru diminuarea riscurilor fiscale
📞 +40 746 912 007
📧 dragomirconsult@gmail.com
❗ Nu lăsa un control ANAF să decidă viitorul afacerii tale fără apărare.
Drepturile tale există. Important este să le folosești corect și la timp.
